Martisorul prilej de apropiere intre oameni

01 mart. Martisorul prilej de apropiere intre oameni

Forfota mare. In cer, tril de primavara, in copaci muguri timizi ne mangaie privirea infometata de verde, in oras aglomeratie cat cuprinde iar in magazine agitatie maxima. Florariile te invita cu culori de bomboane fondante si miros imbietor de verde.

Prinsa de cotidian, am uitat ca este 1 Martie 😳 . De mana cu fetita mea cea mare, am intrat la obisnuitele cumparaturi intr-un Hipermarket. Brusc intrate in magazin, ne izbeste chiar din usa o multime de oameni ciorchine, forfotind cu frenezie, cautand ceva. Ma intrebam mirata oare ce-o fi acolo? Era o agitatie placuta. Ma trezeste clinchetul vocii vesele ale fetitei mele: mami, maine este 1 Martie. Sa-i luam martisor doamnei invatatoare.

Si iata-ma pasind in multimea ciorchine, gustand din vibratia frumoasa a bucuriei de a darui. Am privit in jur. Erau mamici ca mine, care cumparau probabil tot pentru doamne invatatoare. Erau baieti tineri, barbati de toate varstele si cupluri. Toti erau acolo pentru a Darui. WOW. A darui, da, si nu oricum, din placerea de a darui.

In acel moment mi-a cantat inima. Fetita mea langa mine, gangurea ca o turturica de veselie. Era plin de bratari, brose, forme, animalute, simboluri, culori, inimioare, care toate asteptau sa aduca odata ce vor fi daruite, placerea de a Primi. M-am gandit atunci la toate formele bucuriei cand primesti un martisor de la mic la mare.

Bucuria de a primi cand esti Fetita. M-am gandit la fetitele mele, care vor primi martisoare de la colegi si seara de la tati si bunicu’. Fetita cea mare deja imi aratase cu un zambet larg, ca a primit in avans o sirena Hello Kity. Mi-a topait inima intr-un picior de veselie sa-i admir martisorul si sa-i savurez incantarea ca a primit deja martisor de la un  coleg.

Apoi gandul m-a purtat la mine. Bucuria de a primi cand esti Femeie. M-am suprins nerabdatoare sa vad oare ce o sa primesc. M-am gandit apoi la mama. Oare tata i-a luat ceva, m-am surprins intrebandu-ma.

Poetul George Coşbuc, într-un studiu dedicat mărţişorului afirma:

scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet… Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească.”

Da astazi, oamenii poarta soare in suflet: fericirea de a darui si primi cu iubire. Fiind bine-cuvantata sa fiu mama, am simtit prin puritatea bucuriei fetitei mele, prin forfota multimii care genera o forta colectiva in a darui, ce ne este fericirea cand primim dragoste, cand suntem atat de aproape unii de altii, cu gandul si cu inima, prin placerea de a darui si primi.

Stau si ma intreb oare cum ar fi sa ne fie sufletele mereu Martisor? Sa ne vestim unii altora speranta, sinceritate, respect, dragoste, intelegere si apreciere?

Multi dintre noi poarta secrete incuiate in camarile inimii: perfectionism, nevoia de control, indecizia, amanarea, autocompatimirea, resentimente, vina, anxietate, depresie, judecata, indiferenta, toate acestea generand atata nefericire. Si toate sunt componente ale celui dependent de nefericire.

Stiaţi,  că există şi oameni dependenţi de nefericire?

Nefericirea este o deprindere din copilărie. Cand oamenii mici au invatat de la oamenii mari ca asta este starea de normalitate: nefericirea.

Cum ar fi insa sa ne traim Fericirea si sa ne fim aproape? Sa ne dezvatam de ce am invatat si sa ne cream propriul model de fericire? Sa ne fie sufletul si viata ca de Martisor, sa purtam mereu cu noi limbajul iubirii?

Cum ar fi sa crezi ca tot ce ai nevoie este in tine? Cum ar fi sa stii ca viata te iubeste? Cum ar fi sa crezi ca ai puterea sa te vindeci? Cum ar fi sa renunti sa dai vina si sa ierti? Cum ar fi sa te bucuri de ce ai deja? Cum ar fi sa ai curaj, sa iti asumi riscuri si sa actionezi pentru ce visezi? Cum ar fi sa incepi sa te simti bine? Cum ar fi sa nu mai cauti raspunsuri imediate? Cum ar fi sa incepi sa te intrebi oare celalalt ce simte, ce gandeste? Cum ar fi sa crezi cu certitudine ca este posibil si pentru tine?

De aceea cred cu tarie ca atunci cand stii cu certitudine  ca ai dreptul si meriti dragoste si fericire, atunci invizibilul devine vizibil. Incepe mereu ziua cu un zambet. Iti vei deschide inima, a ta si apoi pe a celorlati. Vei fi mai aproape de tine si de cel de langa tine.

Zi cu soare si un Martisor Fericit va doresc!

Cu drag,

Andrada

No Comments

Post A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.